România
Advertisement

Românii din Transilvania

Wikipedia:Răscoala de la Bobâlna (1437-1438): unul dintre cei cinci căpitani era un român: Ioan Oláh

Wikipedia:Sofronie de la Cioara s-a aflat în fruntea celei de-a doua revolte anticatolice din Transilvania (1759–1761) [1]

Wikipedia:Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan — 1784

Wikipedia:Școala Ardeleană (1790): Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai,[2] Ion Budai Deleanu și Inocențiu Micu-Klein, Petru Pavel Aron (precursori al mișcării)

Liderii Revoluției din 1848 din Transilvania: Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Axente Sever, Simion Bărnuțiu,[3] Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian, Eftimie Murgu, Andrei Șaguna, Simion Balint, Ioan Buteanu, Petru Dobra, Ioan Dragoș, Ioan Sterca-Șuluțiu, David Urs de Margina. (Wikipedia:Revoluția Română din 1848#În TransilvaniaWikipedia:Adunarea de la Blaj)

Wikipedia:ASTRA înființată la Sibiu în noiembrie 1861: Andrei Șaguna, Timotei Cipariu, George Bariț, Corneliu Diaconovici, Ion Pop-Reteganul, Ioan Pușcariu, Miron Cristea, Vasile Goldiș, Onisifor Ghibu, Octavian Goga, Octavian Tǎslǎuanu, Andrei Bârseanu, Vasile Ladislau Pop, Iacob Bologa, Ioan Micu-Moldovan, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca-Șuluțiu.

Wikipedia:Memorandumul Transilvaniei (1892): Ioan Rațiu - președinte, Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote - vicepreședinți, Vasile Lucaciu - secretar general, Septimiu Albini - secretar, D. P. Barcianu, Theodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, I. Tripon, Nicolae Christea, Gavril Manu, Dimitrie Comșa, Aurel Suciu, I. Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Iuliu Mera, Gherasim Domide, A. Popovici, Rubin Patița, Iuliu Coroianu și Vasile Rațiu - membri

Discriminarea românilor[]

Deşi românii erau majoritari au fost "toleraţi", iar din 16 septembrie 1437 până în 1863 unui popor întreg i s-a interzis dreptul de a se instala la oraşe, de a construi biserici din piatră şi de a-şi face case din acelaşi material.[4]

Românilor din unele localităţi din Transilvania le era interzis să circule pe trotuare, având dreptul doar pe „calea vacii“; Până la Edictul de toleranţă a împăratului Iosif al II-lea, românii ortodocşi nu aveau voie să-şi construiască biserici trainice din piatră sau cărămidă, numai din lemn (penru a nu rezista în timp). Românii din Ardeal nu erau recunoscuţi decât în calitate de „toleraţi", iar credinţa străbună (ortodoxă-n.red.) nu a fost „receptă" (recunoscută)“.[5]

Note[]

Lectură suplimentară[]

  • Dicționarul numirilor de localități cu popolațiune româna din Ungaria, Silvestru Molodvan, Nicolau Togan, Editura Scripta, 2009 - prezentare

Legături externe[]

Advertisement