| |||||
| Regiune: | Oltenia şi Muntenia | ||||
| Reşedinţa: | Râmnicu Vâlcea | ||||
| Populaţie: •Total 2002: •Densitate: |
Locul 25 413.247 loc. 72 loc/km² | ||||
| Suprafaţă: •Total: |
Locul 20 5.765 km² | ||||
| Abreviere: | VL | ||||
| Prefix Telefonic: | (+40) x50 (1) | ||||
| Consiliul Judeţean: •Preşedinte •Adresa web |
Dr.ing. Ion Câlea(PSD) C.J. Vâlcea | ||||
| Prefectura: •Prefect •Adresa web |
Radu Renga Prefectura Vâlcea | ||||
| (1) Pentru fostul operator naţional x este 2, pentru operatorii alternativi de telefonie fixă x este 3. | |||||
|---|---|---|---|---|---|
Motto
- "Nu e zidire veche, ruină, movilă de pământ de care să nu fie legat un cântec, o legendă, un nume de viteaz".
- ("România pitorească" Călătorind pe malurile Oltului -Alexandru Vlahuţă )
Judeţul Vâlcea, localizat în sudul României, se întinde pe o suprafaţă de 5765 kmp şi se învecinează cu: judeţele Alba şi Sibiu la nord, judeţul Argeş la est, judeţul Olt la sud şi sud-est, judeţul Dolj la sud-vest, judeţul Gorj la vest şi judeţul Hunedoara la nord-vest.
Reşedinţa judeţului este municipiul Râmnicu Vâlcea.
Din punct de vedere administrativ, judeţul Vâlcea este împărţit în 2 municipii, 9 oraşe şi 78 comune.
Prin aşezarea sa geografică judeţul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munţi, dealuri subcarpatice, podiş şi lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de pitoreştile defilee ale Oltului şi Lotrului, străjuite semeţe de munţii Cozia, Căpăţânii, Făgăraş, Lotru şi Parâng. Aici între masivele de munţi se află una din cele mai mari depresiuni intramontane, cunoscută sub numele de Ţara Loviştei.
Muntele Cozia, după unele mărturii ar fi "Kogaionon, muntele sfânt al dacilor".
Două treimi din suprafaţa judeţului sunt ocupate de Podişul Getic şi Subcarpaţii Getici, cu altitudini între 400 - 800 m.
Râul Olt, străbate judeţul pe o distanţă de 135 km, primind apele a numeroşi afluenţi din care cel mai important este Lotrul. Acest bazin hidrografic, care se află în partea dreaptă a Oltului, cuprinde aproape toată suprafaţa judeţului. Această reţea hidrografică este întregită de numeroase lacuri: Gâlcescu, Zănoaga Mare, Iezerul Latoriţei (lacuri glaciare), Vidra, Brădet, Cornet, Călimăneşti, Dăeşti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Slăviteşti, Ioneşti, Zăvideni, Drăgăşani (lacuri artificiale pe Lotru şi Olt pentru hidrocentrale) şi lacurile sărate de la Ocnele Mari.
Clădirea Consiliului Judeţean Vâlcea
Judeţul Vâlcea prin însăşi aşezarea sa geografică dispune de importante resurse naturale.
Munţii cu vaste păduri de conifere şi foioase unde urşii, caprele negre, cerbii, căprioarele se simt ca acasă. De asemeni păşuni alpine unde oieritul este ocupaţia ancestrală a oamenilor locului.
Iar către dealuri plantaţiile pomicole oferă fructe de tot felul: mere, pere, prune, nuci, cireşi, vişini. Menţionez că din prelucrarea prunelor se obţine renumita ţuică de Horezu sau ţuica de Vâlcea. Tot pe dealuri, mai spre sudul judeţului, se cultivă viţa de vie care oferă renumitele vinuri de Drăgăşani.
Spre graniţa de sud a judeţului, câmpia asigură terenuri fertile practicării agriculturii, cultivându-se cerealele (grâu, secară, porumb)sau culturi tehnice.
Bogăţia judeţului Vâlcea este întregită de importante resurse minerale, importante atât pentru economia judeţului cât şi pentru economia naţională. De la Cataracterele Lotrului, lângă Voineasa, se exploatează mică, pegmatite de cuarţ şi fedspat; calcar de la cariera Bistriţa din comuna Costeşti: sare (clorură de natriu) de la Ocnele Mari; cărbune brun de la Berbeşti, Alunu, Copăceni; ţiţei şi gaze naturale de la Băbeni, Mădulari, Făureşti; izvoare de ape minerale de la Călimăneşti, Băile Olăneşti, Băile Govora; hidrocentrale (17 la număr).
Istoric[]
In sudul judeţului la Bugiuleşti comuna Tetoiu s-au găsit cele mai vechi urme de hominizi din Europa, apreciate a fi cu circa 2000000 ani î.Hr. În acest depozit de fosile s-a găsit cea mai veche urmă a existenţei umane pe continentul Europa. Aceasta cunoscută sub numele de "Australanthropus olteniens", reprezintă prima legătură a antropogenezei europene.
De asemeni săpăturile arheologice de la Bârseşti şi Govora-sat, din comuna, Mihăeşti,Căzăneşti, Valea Răii din municipiul Râmnicu Vâlcea, Orleşti au scos la iveală mărturii a locuirii arealului judeţului încă din perioada neolitică. Urmează apoi atestarea epocii de bronz prin săpăturile de la Boişoara, Buleta, Bârseşti şi Govora-sat din comuna Mihăeşti, oraşul Ocnele Mari, Goranu şi Râureni din municipiul Râmnicu Vâlcea, Scundu, Ştefăneşti. Iar epoca de fier este semnalată prin aceleaşi săpături la Căzăneşti, Costeşti, Ocnele Mari, Bârseşti, Valea lui Stan.
Fortăreţele dacice de la Ocniţa, Grădiştea şi Tetoiu au format un sistem defensiv ingenios în partea sud-estică a reşedinţei regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munţii Orăştiei.
La Ocnele Mari, săpăturile arheologice efectuate în locul unde a existat cetatea dacică Buridava, cetate menţionată de istoricul grec Ptolemeu în scrisurile sale, au scos la iveală bucăţi de ceramică cu inscripţiile REB şi BUR şi o vază pe care scrie "Basileo Thiamarcos Epoiei". Acesta din urmă fiind numele unui rege local contemporan cu împăratul roman Octavian Augustus.
Anul 87 î.Hr. este anul când armatele romane trimise să cucerească Dacia suferă o înfrângere amară, conducătorul lor Cornelius Fuscus fiind ucis în luptă. Această luptă se dă pe teritoriul judeţului undeva în Loviştea.
Istoricul român Vasile Pârvan confirmă existenţa, pe meleagurile vâlcene, a unui număr de fortificaţii pe râul Olt, cunoscute sub denumirea de Limens Alutanus, construite în perioada 106-271 d.hr. a dominaţiei romane a Daciei. Acestea, de la nord la sud sunt: Pons Vetus (Câineni), Proaetorius (Racoviţa), Arutela (Călimăneşti|Bivolari]]), Castra Romana (Sâmbotin), Buridava romană (Stolniceni), Pons Aluti (Ioneştii Govorii) şi Rusidava (Drăgăşani).
Aceste numeroase vestigii istorice atestă continuitatea poporului român. Acestea şi faptul că după retragerea romană din 271, cu toată influienţa nefastă a năvălirilor popoarelor migratoare, pe teritoriul acestui judeţ s-a semnalat comunităţi puternice daco-romane la Costeşti, Goranu, Inăteşti, Ioneştii Govorii şi Lăcusteni.
Fuga lui Carol Robert de la Posada
Mircea cel Bătrân domnitorul care atestează Vâlcea ca primul judeţ
Aici,pe teritoriul judeţului între 9-12 noiembrie 1330 la Posada, localizată în Ţara Loviştei la Perişani, oştenii lui Basarab I obţin o mare victorie împotriva lui Carol Robert de Anjou regele Ungariei, victorie ce semnează naşterea Ţării Româneşti, prin câştigarea independenţei acestui vechi ţinut faţă de o putere străină.
Vâlcea este atestat documentar ca judeţ la 8 ianuarie 1392 printr -un act emis de Mircea cel Bătrân, fiind primul judeţ atestat documentar din România.
Radu cel Mare la 1504 înfiinţează la Râmnicu Vâlcea oraş domnesc, Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt remarcat şi de Paul de Alep care notează că în pereglinările sale găseşte aici o "reşedinţă episcopală".
Mihai Viteazul, domnul care s-a născut la Drăgoieşti
Vechi documente istorice, aflate în custodia arhivei Academiei Române şi specificaţiilor din Condica Episcopiei Râmnicului, Mihai Viteazul, domnul primei uniri a românilor din toate provinciile, s-a născut la Drăgoeşti. Iar la Proieni pe malul drept al Oltului,îşi serbează nunta cu Doamna Stanca într-o veche biserică ortodoxă.
O serie de mănăstiri şi aşezări monahale amintesc de Mircea cel Bătrân (Mănăstirea Cozia), Constantin Brâncoveanu, domnul erudit care împreună cu Antim Ivireanul au înfiinţat la 1705 prima tipografie în limbă română (Mănăstirea Hurezu), Radu cel Mare şi Matei Basarab(Mănăstirea Govora). De asemeni biserica "Buna Vestire" din municipiul Râmnicu Vâlcea, din fosta cetate a lui Mircea cel Bătrân, este ctitorită de domnitorul Mircea Ciobanul (1545 -1552, 1553 - 1554, 1558 -1559 ).
Constantin Brâncoveanu, ctitorul Mănăstirii Horezu
Unice în întregul pesaj al arhitecturii medivale româneşti sunt cele două cule (case boiereşti), prima construită la 1516 de Nan Paharnicul şi a doua la 1812 de Gheorghe Măldărescu, în comuna Măldăreşti. Astăzi fac parte din Muzeul de artă medievală Măldăreşti.
Pe Valea Topologului la 1828 Iancu Bălcescu, fratele revoluţionarului paşoptist Nicolae Bălcescu, ridică conacul care dăinuie peste veacuri, azi fiind "Muzeul Nicolae Bălcescu", cu o arhitectonică deosebită.
Între anii 1717 - 1722 se construieşte sectorul de drum pe Valea Oltului dintre Cozia şi Câineni, cunoscut ca "Via Carolina" sub conducerea inginerului austriac Frantz Schwantz, drum care a avut ca suport vechiul drum roman cu aceeaşi denumire.
Pe meleagurile vâlcene vatră cu bogate tradiţii istorice şi culturale, documentele atestă existenţa şcolilor încă din secolele XIV-XV.
Nicolae Bălcescu, revoluţionarul paşoptist cu origini în Vâlcea
La Mănăstirea Cozia funcţiona încă din anul 1415 o şcoală mănăstirească, atestată documentar la 28 martie 1415. Atestarea ei se face şi prin hristoavele domneşti din 18 martie 1419, 16 iulie 1436, 17 aprilie 1448. Primul dascăl a fost părintele Sofronie stareţul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt a lui Mircea cel Bătrân, compune versuri şi imnuri religioase desfăşurând aici la Cozia o activitate prodigioasă. Demn de remarcat este că logofătul Filos este considerat primul poet român. La 1649 Mardarie Cozianul pentru interesul şcolii alcătuieşte "Lexiconul slavo-românesc". Despre funcţionarea şcolii pomeneşte la 12 mai 1772 Arhimandritul Ghenadie care a venit la Cozia " din mică copilărie, unde am învăţat şi carte". Nu departe de mănăstirea Cozia la Jiblea (azi cartier al oraşului Călimăneşti) este semnalată în secolul al XVIII-lea o şcoală sătească condusă de Barbu, fost elev al Coziei.
De existenţa şcolii de la Mănăstirea Govora mărturii documentare sunt din timpul lui Radu cel Mare, datate 3 mai 1502. La 9 august 1636, Teofan al Ierusalimului menţiona ca la Govora funcţionează o şcoală pentru deprinderea meşteşugului tipografic. Este de menţionat activitatea cărturarului Melinte Macedoneanul cu bogate cunoştinţe "de elineşte şi slavoneşte" care în timpul lui Matei Basarab pune bazele unei tipografii.
O însemnare pe un manuscris din secolul al XVII-lea de către Constantin Grămatic (din satul Corbeasa), spune "Să se ştie că am şezut la Mănăstirea Bistriţa ca să-nvăţăm carte", atestează că la acest aşezământ monahal funcţiona o şcoală. Aici cărturari vestiţi ca Mihail Moxa, Teofil - viitor episcop de Vâlcea, Ştefan -viitor mitropolit al Ţării Româneşti, Ioachim Bărbătescu au transcris au redactat numeroase hristoave şi cărţi. La Bistriţa marele istoric al neamului Nicolae Iorga menţionează că Neagoe Basarab domn al Ţării Româneşti "în tinereţea lui capătă cunoştinţe de limbă şi literatură".
Tudor Vladimirescu, comandantul pandurilor ce a trecut prin judeţ în drumul către Bucureşti
Prin judeţul Vâlcea la 2 martie 1821 trece în drumul său către Bucureşti cu armata sa de panduri Tudor Vladimirescu. A poposit pe pridvorul şcolii săteşti din Beneşti pe Olteţ înfiinţată la 1750 de dascălul grec Hristodor. Această şcoală la 1838 se va transforma în şcoală preparandă, adică şcoală care pregătea învăţători rurali pentru satele plasei Olteţu.
Steagul naţional
Tot din Beneştii pe Olteţ fiind cărturarul Petrache Poenaru obţine la Paris în anul 1827 brevetul de inventator a ceace se numeşte "condei portăreţ fără sfârşit" ( stiloul de azi). Dar, el cărturarul, omul de taină al marelui revoluţionar Tudor Vladimirescu se remarcă prin faptul că este creatorul steagului naţional românesc, steag purtat pentru prima oară de pandurii acestuia. Este de asemeni cel care editează primul ziar românesc "Foaie de propagandă" ziarul armatei de panduri a lui Tudor Vladimirescu, organizatotul învăţământului naţional românesc, fondatorul colegiilor naţionale din Bucureşti şi Craiova, este membru al Academiei Române din anul 1870.
Ioan Cuza Vodă, primul domnitor al României
Trecerea primului domnitor al Ţării Româneşti şi al Moldovei unite la 24 ianuarie 1859,Ioan Cuza Vodă, este marcată de o fântână în stânca masivului Căpăţânii, lângă Pârâul Poştei, la circa 2 km nord de Mănăstirea Cozia.
Pe la mănăstirea Cozia trece în drumul său spre Bucureşti dinspre Ardeal poetul nostru naţional Mihai Eminescu. Revoltat de faptul că autorităţile transformase ctitoria marelui voievod, Mircea cel Bătrân, în închisoare scrie în ziarul "Timpul" din 12 septembrie 1882 : "Cozia,unde e înmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Ţării Româneşti, acela sub care ţara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia, unde e îmormântată familia lui Mihai Vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal în vechime cu ţara, ce-a devenit ? Puşcărie ?"
"...cu un cal cu aproape patru picioare, cari deşi avea în aparenţă patru picioare întregi bietul cal, în realitate cu unul se servea de mare nevoie" îl găsim în cabrioleta proprie străbătând judeţul pe marele dramaturg Ion Luca Caragiale, revizor şcolar pe la 1882.
Iată ce spunea Alexandru Vlahuţă la început de secol XX trecând prin judeţul Vâlcea : " Vâlcea e o livadă încântătoare, cu văi străbătute de ape limpezi, cu pajişti înflorite pe sub poalele codrilor, cu sate vesele, pe marginea râurilor, cu drumuri albe şi netede..."
Populaţia[]
Evoluţia demografică
Prin "Muzeul satului Vâlcean"[]
Economie[]
Bibliografie[]
- "Studii Vâlcene" (anii '80), Reviste de istorie, Manuale de istorie , Publicaţii Vâlcene , Muzee Vâlcene , "Inscripţii în cărbune" de Costea Marinoiu.
Lista oraşelor din judeţul Vâlcea[]
- Râmnicu Vâlcea
- Drăgăşani
- Călimăneşti
- Brezoi
- Horezu
- Băile Olăneşti
- Ocnele Mari
- Băile Govora
- Băbeni
- Bălceşti
- Berbeşti
Legături externe[]
Vezi şi[]
- Judeţele României
- Judeţele interbelice ale Regatului României
- Listă de localităţi din judeţul Vâlcea
- Comune în judeţul Vâlcea
Județele României |
||
|---|---|---|
| Judeţe | Alba • Arad • Argeş • Bacău • Bihor • Bistriţa-Năsăud • Botoşani • Braşov • Brăila • Buzău • Caraş-Severin • Călăraşi • Cluj • Constanţa • Covasna • Dâmboviţa • Dolj • Galaţi • Giurgiu • Gorj • Harghita • Hunedoara • Ialomiţa • Iaşi • Ilfov • Maramureş • Mededinţi • Mureş • Neamţ • Olt • Prahova • Satu Mare • Sălaj • Sibiu • Suceava • Teleorman • Timiş • Tulcea • Vaslui • Vâlcea • Vrancea | |
| Municipiu cu drepturile judeţului |
Bucureşti | |
(regiuni) |
Ilfov |
||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
(județe) |
||||||||
|
Această pagină utilizează conţinut de la Wikipedia în limba română. Versiunea originală a sa se află la: Wikipedia: Județul Vâlcea. Lista autorilor poate fi văzută în istoricul paginii. Textul de la Wikipedia este disponibil sub licenţa GNU FDL pentru documentaţie liberă. |