În cunoscuta sa „Metafizică a dosului” (1912), Ştefan Zeletin afirma că „măgarii nu iartă niciodată unuia dintr-ai lor faptul de a se fi ridicat deasupra mediei”, fapt care aduce un argument adevărului istoric descris de Petru Comarnescu ȋn 1938: „Mediocritatea şi fărâmiţarea meschină a existenţei mele mă înnebunesc. Sunt nervos, nemulţumit, fără ţel. Totul mi-e indiferent, afară de moarte pe care o doresc. Sunt obosit de zgomotul în van; seninătatea, nu-mi dă voie viaţa s-o cuceresc. (...) Dezgustat de intelectuali, de câinoşenia lor, de mâncătoria şi vulgaritatea sau suficienţa diabolică a unora dintre tovarăşii de generaţie, încep să mă depărtez de dânşii. Dar nici lumea bună, zisa lume bună, cu snobismele şi superficialităţile ei, nu mă atrage”.
